UNDE LOCUIESC ÎNGERII (Radu)

FRAGMENT

O întrebare de-a dreptul sâcâitoare

Dincolo de orice trebuie să fie ceva. Dincolo de orice lucru este un alt lucru. Trebuie să ne obişnuim, sau cel puţin eu doresc să mă obişnuiesc, cu ideea că orice se poate întâmpla, ori cu ideea că orice este posibil. Toate ar trebui să se poată face, inclusiv tot ce ne imaginăm, însă tot ce poate fi imaginat nu este astăzi cu putinţă, iar aceasta se întâmplă datorită unei mentalităţi mai de grabă limitate, datorită unei mentalităţi îndoctrinate şi de formaţie dogmatică. Imaginaţia noastră este creatoare şi inovatoare; îngrădită şi limitată nu contribuie cu nimic la progresul omenirii – ce bine că unii oameni mai au imaginaţie!

Aşadar, mai spun o dată: îngerii există şi trăiesc acolo unde le dăm voie. Nimic nu ne împiedică să credem că este aşa, dacă ne lipsim câtuşi de puţin de stricteţea logicii raţionale.

Eu nu nădăjduiesc să caut locul lui Dumnezeu, nici unde este acest loc, dar dacă îmi fac o idee despre locul îngerilor, ştiind că ei se află mereu în preajma Acestuia, atunci pot avea o imagine despre locul unde sălăşluieşte Divinitatea. Fireşte, este o ipoteză, un exerciţiu imaginativ-ipotetic care pentru mine are o anumită importanţă, indiferent ce rezultă din acesta, importanţa constând în a avea o imagine a spaţiului angelic, de care să mă bucur. Iar dacă cineva doreşte să adere la această imagine, atunci pot spune că exerciţiul meu imaginativ este o soluţie la întrebarea lansată mai devreme: unde locuiesc îngerii?

Lumea noastră cea de toate zilele este (tri şi cvadri)dimensională

Oamenii au o percepţie a lucrurilor în trei dimensiuni (tridimensională), care le permite să observe obiectele şi tot ce este vizibil în trei ipostaze simultan. Eventual o a patra dimensiune se presupune după principiul: subiectul unei propoziţii poate fi subînţeles, deoarece, deşi percepem trei componente ale realităţii obiectelor, acestea nu sunt vizibile în totalitatea lor; ceva ne este privat de vedere, iar aceasta se întâmplă datorită imperfecţiunii noastre umane, a unei limite biologice, sau a unor limite legate atât de empiric cât şi de raţional.

Ceea ce înseamnă că Leibniz nu are în vedere o singură lume, ci mai multe, aşadar mai multe cuburi; cubul care reprezintă lumea noastră, având în vedere faptul că nu avem printre noi draci, demoni, super eroi, divinităţi etc, nu are cum să fie unicul existent; cu siguranţă aceste entităţi trebuie să îşi aibă sălaşul în alte lumi, în alte cuburi.

Iată de ce facem analogii pornind de la ce cunoaştem în lumea noastră. Iată universul, iată cum mi-l explic eu, în propria-mi interpretare şi cu propriile mele minime cunoştinţe despre lume. Nu consider că posed adevărul despre totalitate şi întreg în ce priveşte universul şi nici nu doresc să revoluţionez deja existentele teorii despre univers. Este o părere proprie şi atât.

Fiinţele pe care le cunosc şi locul lor în sistemul cvadridimensional

Am văzut cum arată un Univers posibil şi am văzut unde locuim noi în acest Univers posibil. Dar noi nu suntem chiar singurele fiinţe pe care le cunoaştem. Fiinţele pe care le cunosc eu, conform unui univers de discurs mitico-religios, la care putem apela pentru a ne face o imagine despre diferitele categorii de fiinţe, se pot clasifica după o structură pe care o redau în clasificarea următoare.

Aşadar îngerii noştri locuiesc în cer, în direcţia opusă nouă. Cerul nu este izolat, la el având acces oricine, indiferent prin ce mijloace (rugăciune, speranţă, bunătate, iubire, smerenie etc). Acestea argumentează legătura dintre „lumea noastră” şi „Lumea Divină”. În sistemul nostru cvadridimensional, transmiterea rugăciunii şi smereniei, firul de speranţă, precum şi transferul reciproc de iubire şi bunătate, se realizează prin acelaşi punct de legătură „0”.

Aici locuiesc îngerii, aici trăiesc ei. Demersul nostru ideatic, expus printr-un exerciţiu imaginativ, intuitiv, nu a făcut altceva decât să contureze spaţiul unde se joacă îngerii, sau locul unde aceştia petrec eternitatea.

Anunțuri

FRAGMENT

Mă încearcă îndrăzneala de a-mi iscodi raţiunea cu întrebarea născută din dorinţa de a descoperi din ce plămădeală ne-a fost turnat sufletul. Câtă spiritualitate, cât sentiment, câtă fericire şi năzuinţă spre infinit găsim în fiinţa noastră de există un aşa echilibru!?

Aspect analizat de mulţi cercetători, de multe minţi luminate, disputat indiferent de domeniul activităţii lor, clasificarea fiinţelor, sau, în mod specific, a existentelor transcendente, nu poate fi decât o încercare şi niciodată una care să aibă o cuprindere definitivă. Clasificarea care ar trebui să sfideze limita este nimbul de spiritualitate tresăltat şi dezvoltat prin atingerea îngerească a cerului.

Fără un grad de spiritualitate, omul nu trăieşte adevărata viaţă, ci doar fiinţează în existenţa sa biologică. Orice taxonomie personală porneşte de la a fi sau nu spiritual, căci numai aşa ne-ar creşte aripi de îngeri.

LOCUL CU ÎNGERI (Radu)

FRAGMENT

Dumnezeu a făcut pe om şi l-a pus în grădina Raiului, a făcut animalele şi le-a dăruit habitatul mirific şi edenic al Raiului, a făcut plantele şi le-a dat voie să crească acolo pentru a înfrumuseţa această grădină şi pentru a le folosi celorlalţi conlocuitori. Dar înainte de toate acestea, a făcut îngerii şi lumea nevăzută. Avem nenumărate imagini ale lumii nevăzute, relatate mai mult sau mai puţin explicit de cărţile apocrife sau canonice ale bisericii creştine (pentru că la cele creştine ne referim), reprezentări imaginare sau fantastice, reprezentări care redau presupuneri sau copii ale lumii cunoscute, tocmai prin prisma unei corelaţii analogice a lumii nevăzute cu cea văzută care ne aparţine, însă nu putem şti cu exactitate sau cu precizie argumentată ştiinţific cum arată această lume şi cum îşi petrec timpul în ea îngerii.

Ce putem spune însă fără să folosim particule lingvistice de negaţie, este că îngerii locuiesc într-un LOC şi atât. Sunt de părere că mai mult nu ne putem permite să afirmăm. Poate doar, că toţi îngerii încap în acel loc şi că acesta le este suficient. Nu ştim câţi îngeri există acolo în lumea lor, dar se pare că este un LOC destul de mare.


Unul dintre aceşti simpatici îngeraşi îmi povesteşte mereu în vise despre lumea sa mirifică. Poate că termenul mirific este în acest caz greşit ales pentru a descrie lumea angelică. Mirific, un termen care descrie o frumuseţe absolută, imagini încântătoare, locuri deosebite, este ales să descrie o vastitate plină cu îngeri, fără nici un pic din ce numim noi, oamenii, natură, fără nici un pic de încântare a sufletului. Acest lucru se întâmplă pentru că sufletul nostru, care ne părăseşte pentru acest loc, este simplu şi dezbrăcat de sensurile lumeşti ale termenului mirific.
Aceasta este lumea îngerilor mei.

GÂNDURI RĂZLEŢE (Ramona)

FRAGMENT

Mă seacă dorul de înălţime. Vreau să urc, să mă înalţ, să plutesc, să zbor, fie şi numai la o palmă distanţă de pământ.

La vederea acelei mângâieri sufleteşti în care starea omului ar fi trebuit să se îndrepte înspre viaţă, îngerii, cu deosebire heruvimii, erau deja în pregătirea trâmbiţelor lucitoare în bătaia soarelui. Ar fi râvnit şi ei să participe la sărbătoarea cerească a fericirii pământeşti. Lumina acestei bucurii însă s-a stins repede, căci sufletul trecătorului de rând îl îndestulează pe acesta cu fructele amare ale „răului existenţial”. Timpul trece în goana sa doar pentru a marca veştejirea continuă a omului sufletesc.

Se pare că tot îngerii iubirii şi ai speranţei se fac făptaşii acestui răsad care tocmai prinde rădăcini în inima mea. Bine aş face dacă aş aştepta în tăcere zborul îngerilor către mine.

  • TIMPUL NOSTRU

    Octombrie 2017
    L M M M V S D
    « Feb    
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031  
  • TABLA DE MATERII

  • CONTACT

    chialdabyvass@yahoo.com, 0752034585, sau trimiteţi un comentariu la oricare dintre posturile de pe blog NOI, AUTORII ACESTEI CĂRŢI, Ramona Elena Bratu şi Radu Vasile Chialda, Vă mulţumim că ne-aţi răsfoit cartea!