ÎNGERII NU SUNT NICI NEGRI, NICI GRI

FRAGMENT

Da. Sunt convins că îngerii sunt coloraţi. Sunt convins ca nu sunt toţi de aceeaşi culoare şi se diferenţiază între ei, la prima vedere, prin nuanţe de culori. Ei bine, poate mulţi ar spune că îngerii sunt îmbrăcaţi, sau se arată în alb. Nu îi contrazic deloc. Ba mai mult decât atât, le dau dreptate. Am fost învăţaţi mereu de către tradiţie şi poveşti, de către legende şi imagini, că aşa sunt ei, mereu îmbrăcaţi sau înfăţişaţi în culoarea purităţii, atribut care le descrie perfect firea. Un singur aspect nu este la locul lui, anume că albul nu este propriu-zis o culoare. Albul este o aşa-zisă culoare care are rol de sinteză pentru celelalte culori, dar care are mai mult rolul de a simboliza sau de a reprezenta ce este „bine”, ce este „bun”, ce este „pur”, ce este „curat”, ce este „simplu”, ce este plin de lumină şi căldură, atât în sensul propriu, cât şi în cel figurat. Aşadar, dacă îngerii sunt albi şi au atributele mai sus amintite, cu precădere cele ce se referă la sensul figurat, putem spune că îngerii sunt fiinţe pure, adică fiinţe care au rămas la fel de la crearea lor până acum, care nu au suferit modificări în structura lor originară.

Prin analogie, negru-alb, întuneric-lumină, aducem aceste concepte în ipostaza, fericită pentru argumentarea credinţei oamenilor, de a se suprapune şi de a împrumuta astfel luminii şi întunericului proprietăţile albului şi negrului, proprietăţile figurative fiind cele care accentuează credinţa.

Oare ce culori mai pot avea îngerii? Pictorii, folosesc o imagine umanizată pentru a întruchipa îngeri, însă cu o expresie cât mai aproape perfecţiune, care să denote bucuria şi fericirea absolută, mai adaugă câte un accesoriu sau un veşmânt care să le ascundă oarecum aspecte corporale, specifice trupurilor umane. Cei mai apropiaţi de adevărul imaginii angelice de care vorbesc tradiţiile creştine sunt însă iconografii, cei care conferă cel mai bine îngerului imaginea unui androgin. Doar faţa îngerului aduce puţin cu faţa umană. Veşmintele îngerilor sunt de diferite culori. În orice caz, nu este vorba nici de negru, nici de gri, nici de culori vii sau stridente, ci despre culori care, în ciuda semnificaţiilor negrului, nu trimit nici ele în afara sferei seriozităţii şi sobrietăţii.

SĂ FIE VORBA DOAR DE FORME DE LUMINĂ? (Ramona)

FRAGMENT

Cer, fiinţe angelice, culoare, muzică, zbor şi miresme sau mistere?… Raţiune înălţându-se pe crestele interogaţiei…

Diafanitate şi abundenţă de lumină…
Îmi pun toată concentrarea la bătaie şi după o jumătate de veşnicie reuşesc cumva să ivesc câţiva îngeri pe pânza mea. Imaginea lor pare cam anemică în comparaţie cu realitatea lor. Aceasta, până când unuia din îngeri, supărat, întărâtat că este aşa de mult ţintuit pe pânza mea, pierzându-şi rândul la joc, i s-a ivit o strălucire în privire, s-a strecurat o dată, de două ori, iar în următoarea clipă l-am văzut zburdând printre nori. În urmă a lăsat o pată de lumină străpunsă de dungi aurii şi argintii asemenea stelelor, ivite deja pe bolta cerească.

Nu-mi doresc să ştiu nici sursa luminii, nici la cât timp îşi schimbă îngeraşii noştri nuanţele argintii, nici care le este jocul preferat, dar vreau să izvorască această lumină şi din mine, căci aşa mă voi împrieteni pe vecie cu ei.

TRENUL CU ÎNGERI (Radu)

FRAGMENT

Personaje:
În ordinea intrării în scenă:
1. IAL – Îngerul Alb
2. IV – Îngerul Verde
3. IG – Îngerul Galben
4. IAT – Îngerul Albastru
5. IR – Îngerul Roz

Decorul

Al treilea compartiment al vagonului. Interiorul compartimentului este sumbru pictat în nuanţele unui maroniu şters. De-o parte şi de alta, două banchete de clasa întâi găzduiau trei îngeri abătuţi. Două perdele vişinii inscripţionate cu sigla C.F.R. (Căile Ferate ale Raiului) împresurau marginile compartimentului.
Îngerul Albastru stătea rezemat în cot, cu capul plecat, aproape adormit de legănatul trenului, Îngerul Verde privea liniştit splendoarea Raiului pe fereastra compartimentului, Îngerul Galben citea o carte „verde” de buzunar. Toţi erau prieteni buni. Se întorceau de la locul de muncă şi păreau istoviţi. Îngerul Alb intră în compartiment şi tulbură liniştea ce părea atât de plăcută.

IR, îşi încreţeşte fruntea în semn de nedumerire, vizibil afectat de glumele şi înţepăturile celor doi, apoi întreabă: – S-a întâmplat ceva? Stau cumva pe locul altuia? Vă rog să îmi spuneţi dacă deranjez. Nu doresc să deranjez pe nimeni.
IG, împăciuitor, pune mâna în semn de prietenie pe umărul Îngerului Roz, apoi îi explică gluma: – Nu, dragul meu îngeraş, îţi spuneam aşa pentru că tocmai a trecut hexo-înaripatul, ştii tu care…
IR, umflă din umeri: – Care? Cine?… Cine este acest Hexo-înaripat?… (Bâlbâindu-se) He… He… Hexo… În… În… Ari… Înaripat, sau cum i-aţi spus voi… Cine-i?
IV, şoptind: – Controlorul.
IR: – Controlorul?
IV: – În şoaptă, te rog!
IR, mirat… conformându-se: – Aha!… Aşa îi spuneţi voi…

IR, bucuros că i se ţine partea: – Da, îngerii mei dragi, dublu-înaripaţilor ce sunteţi!… (Pauză) Suntem toţi la fel!

În acel moment personajele îngheaţă în locul lor. Liniştea se aşterne în al treilea compartiment al trenului cu îngeri. Vocea Îngerului Roz însă persistă într-un ecou din ce în ce mai înfundat: „Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel! Suntem toţi la fel!…” până ce glasul se pierde de tot.

CORTINA

  • TIMPUL NOSTRU

    August 2017
    L M M M V S D
    « Feb    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  
  • TABLA DE MATERII

  • CONTACT

    chialdabyvass@yahoo.com, 0752034585, sau trimiteţi un comentariu la oricare dintre posturile de pe blog NOI, AUTORII ACESTEI CĂRŢI, Ramona Elena Bratu şi Radu Vasile Chialda, Vă mulţumim că ne-aţi răsfoit cartea!