ZBORUL NOSTRU E DUREROS (Ramona)

FRAGMENT

Înălţimile ne-au încântat întotdeauna, iar privirile noastre rămân împietrite de tot ce este semeţ.

Pista de decolare, speranţa; asigurarea coordonatelor zborului, suferinţa; turnul de control, viaţa; pilotul automat, conştiinţa; asigurarea combustibilului, norii; însoţitori de bord, profesioniştii, adică îngerii.

Aştept o înnoire a sufletului, aştept o schimbare, nu ştiu dacă mai trebuie să întârzii, sau să determin apariţia ei! Mă tentează zborul tăcut al durerii. Vreau şi eu înaltul şi atingerea pufoasă a norilor. Cred că zborul meu va fi unul frânt, căci vreau atingerea cerească. Am nevoie de îngerul meu ca să mă înveţe din nou zborul spre culme.

Anunțuri

ZBOARĂ! ÎNGERUL MEU DRAG!… ZBOARĂ! (Radu)

FRAGMENT

Mă simţeam ca un înger plouat. Aveam penele umezite, iar acolo unde erau prinse de scheletul de sârmă, se prelingea rugina peste albul îngălbenit de timp. Cine ştie de când avea Aba acest costum! Părul bălai al perucii intrase la apă şi arăta ca după un duş fierbinte. Aura mea alunecase într-o parte, i se strâmbase inelul, iar ledurile gălbui luminau cu intermitenţe. Făcuseră bateriile un scurt-circuit. Eram îmbrăcat cu un halat alb din pânză groasă de in bătucit, ca un sac găurit la fund şi azvârlit peste mine, din care ieşea măreţ capul meu. Stăteam liniştit pe banca din spatele blocului, puţin ghemuit, cu capul sprijinit într-o mână şi cu o baghetă fermecată în cealaltă. Eram cu adevărat plouat… Un înger plouat.

– Ştiai că eşti îngerul meu păzitor? Aşa mă alinta ea din când în când. Un înger pe care îl iubesc mult, mult de tot. Un înger cu aripioare de plastic şi coroniţă de leduri, dar care este numai şi numai al meu. Şi apoi mă îmbrăţişa.

– Dragul meu! Dar eşti cel mai sincer înger. Iar aripile tale de plastic şi pătate de rugină îmi plac aşa cum sunt. Cu sau fără leduri licărind, eu tot te iubesc. Eşti cel mai bun înger dintre toţi cei pe care Dumnezeu îi putea trimite la mine. Căci cine-ar iubi aşa o măgăriţă ca mine? Cine ar iubi-o pe Aba aşa de mult, dacă nu un înger adevărat?

ARIPĂ LÂNGĂ ARIPĂ (Ramona)

FRAGMENT

O seară liniştită şi în amorţire. Peste întreg peisajul nocturn alunecă liniştita şi argintată lună. În colţul camerei, pe un fotoliu de catifea, tolănit, îngerul mă asistă la activităţile de rutină. Îşi pleacă privirea asupra unui obiect şi zâmbeşte printre aripi. Nu-i înţeleg gestul, aşa că mă întorc la organizarea activităţilor mele pentru a doua zi. Observând implicarea mea în cele cu care mă îndeletniceam, îngeraşul plictisit de „agitaţia” aceasta pământeană fără noimă îşi luă ziarul să citească ştirile serii. Cu coada ochiului îi urmăream fiecare mişcare, ştiind prea bine că nu puteam gândi ceva fără ca el să nu afle. După câteva rânduri citite începe a râde copios. Lasă ziarul jos, se opreşte din râs, iar după câteva clipe de pauză începe să râdă din nou cu hohote. De data aceasta îmi stârneşte şi mai mult curiozitatea. Nu mă pot abţine prea mult din a nu gândi, aşa că mi-am şoptit în sinea mea: nu prea e lucru curat cu îngerul meu… S-o fi îmbolnăvit şi el de când pribegeşte printre pământeni. La gândul meu, îngerul îmi răspunde cu un simplu zâmbet discret. Pesemne, este prea distrat ca să mă ia în seamă. Zâmbetele sale continuă şi cu greu le mai poate ascunde după aripile sale.

– M-am gândit că ar fi bine să imităm şi noi, îngeraşii, ceva din acţiunile pământenilor, poate aşa veţi înţelege mai bine mesajul nostru ceresc.

Sperăm în salvarea sufletelor voastre, iar în următoarele zile veţi fi din nou sub observaţia noastră atentă.

  • TIMPUL NOSTRU

    Decembrie 2017
    L M M M V S D
    « Feb    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    25262728293031
  • TABLA DE MATERII

  • CONTACT

    chialdabyvass@yahoo.com, 0752034585, sau trimiteţi un comentariu la oricare dintre posturile de pe blog NOI, AUTORII ACESTEI CĂRŢI, Ramona Elena Bratu şi Radu Vasile Chialda, Vă mulţumim că ne-aţi răsfoit cartea!