PLEDOARIE PENTRU O „METAFIZICĂ” A CHEII (Radu)

Nu am cum să uit momentul în care am început să scriu primele rânduri despre îngeri. Prima idee era o cheie. A doua oară mă întrebam dacă nu cumva vrei o cheie. Doar mă întrebam… Apoi mi-am dat seama că nu pot doar să mă întreb retoric, ci ar trebui să întreb pe cineva cu adevărat şi chiar să aflu un răspuns. Atunci am început să caut persoana care să vrea această primă idee de la mine. Nu după multă vreme cineva mi-a dăruit propria sa cheie. Nu am avut de ales decât să declar căutările încheiate, căci îmi găsisem cu cine să stau de vorbă despre îngeri, aşa, la taclale. Astfel am început să ne împărtăşim cunoştinţele despre îngeri. Am fost părtaşi la gânduri reciproce şi-am descătuşat împreună imaginaţia.
Orice om are cel puţin o cheie: a secretelor, a succesului şi reuşitei, a inimii lui, cea a casei sale sau de la maşină, ori cheia spre fericire. Şi, de asemenea, orice om este dator să le probeze deschizând uşi, răspunzând provocărilor vieţii. Însă cele mai multe uşi rămân închise chiar dacă avem cheia care se potriveşte. Poate nu avem Forţa necesară de a răsuci cheia în yală. Şi atunci ce facem? Renunţăm? Ne dăm bătuţi şi aruncăm ideea spunându-ne că nu este bună? Că nu putem face faţă unei asemenea provocări? Că nu suntem făcuţi pentru aceasta? Că ne depăşeşte? Că este peste puterile noastre şi plecăm capul resemnaţi? Nu, nu aceasta ar fi soluţia care ne-ar fi de folos. Da, ştiu că sunt nenumărate suflete printre noi, care se aşteaptă la o minune dumnezeiască pentru ca uşile să se deschidă fără a mai folosi vreo cheie! Dar atunci unde mai încape loc pentru speranţă şi încredere în propria Forţă?
Da, este vorba despre speranţă şi încredere. Dar unde le găsim pe acestea două, dacă nu în cei cu care vorbim, cu care interacţionăm, la care ne raportăm şi printre care ne petrecem timpul? Lor trebuie să le dăruim mănunchiul de chei de rezervă de la uşile noastre, lor trebuie să le testăm încrederea, căci numai cei în care ai încredere deplină te vor ajuta să deschizi anumite uşi, atunci când Forţa îţi este slăbită. Dacă dăruieşti o cheie, investind încredere, în primul rând îţi acoperi spatele cu un prieten care te va ajuta la nevoie, iar în al doilea rând, dăruind, nu faci altceva decât un exerciţiu de altruism. Împărtăşeşti credinţa că ce este al tău şi te aşteaptă în spatele uşii închise îi poate fi de folos şi celuilalt.
Ce se întâmplă când ne pierdem cheile!? Nu, nu este o întrebare retorică. Aştept răspuns… La cine apelăm, dacă nu la cei cărora le-am dăruit!? Eu, spre exemplu, am încredinţat câte o copie din fiecare cheie, de la fiecare uşă pe care trebuie să o deschid mai devreme sau mai târziu în viaţa mea, celui pe care îl numesc îngerul păzitor. Mie îmi face plăcere să ofer chei, iar astfel îmi dau o şansă în plus atunci când bat la o uşă închisă. De multe ori m-am opintit cu capul în mâini întrebându-mă de ce nu se deschide o uşă sau alta. Un fost coleg, un bun prieten, care abunda de încredere şi speranţă, spunea mereu cu zâmbetul pe buze: dacă am trecut pragul uşii, atunci am luat examenul. Entuziasmul este regula de bază a păşirii dincolo de orice „prag”. Nu ai cum să uiţi vorbele acestui om dacă structura ta întru credinţă este creată pentru a depăşi orice obstacol al vieţii, pentru a descoperi orice se află dincolo de orice uşă.
Ştim astfel că uşa este un obstacol, pe care trebuie să îl depăşim în acţiunea noastră continuă de a păşi mereu în altă etapă a vieţii. Pragul pe care trebuie să îl trecem este momentul descoperirii a ceea ce ne aşteaptă. Dar ce sunt cheile? Pentru că, prin natura lor primă, în virtutea existenţei şi creării lor, acestea (în calitatea lor de idei) par a fi apriorice oricărei uşi de deschis şi oricăror praguri de trecut. Ca tot ce este aprioric, cheile sunt date pentru ceva aposteriori, întru existenţa a ceva ce este şi trebuie descoperit. Cheia este de fapt esenţa unui secret, care face ca acesta să ne fie revelat. Un om cu sufletul întru credinţă ne-ar spune în simplitatea gândirii lui religioase, şi pe bună dreptate ar trebui să îl credem, că aceste chei nu sunt altceva decât un mănunchi plin de haruri şi harisme (carisme) pe care Dumnezeu ni le-a dat încă de la conceperea noastră ca fiinţe umane, apoi prin naştere (intrare-în-lume) şi prin Taina Sfântului Botez.
Harul, în calitatea sa de dat universal aprioric, face parte din categoria cheilor care deschid suflete, cercetează spiritualităţi şi permit o comuniune în consens şi armonie între oameni. Harurile sunt aşadar nişte chei cu caracter ontologic. Harismele, ca daruri divine, sunt cheile tuturor „uşilor modale”, sunt cheile aflate în potenţialitate care deschid uşi ale tuturor lucrurilor care există, care pot fi în act. Cheile apriorice ne sunt date încă din momentul conceperii fiinţei noastre, pentru că însăşi crearea (conceperea) unei noi fiinţe, ca act uman, este un Har, cel puţin aşa cred eu, iar cheile aflate în potenţialitate le primim în momentul naşterii şi devin potente din punct de vedere ontic prin însăşi Taina Sfântului Botez.
Tatăl meu îmi spunea în momentele în care totul depindea numai de mine, atunci când trebuia să aleg să fac ceva cu adevărat important şi atunci când greşeam în alegerile făcute, că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă. Şi mare adevăr grăia. Pentru că o cheie, ca expresie metaforică a harismelor, ne este dată, însă, dacă nu ştim când, cum, unde, de ce, pentru ce să o folosim, totul este în van. De fapt, aici se leagă totul. Însuşi Dumnezeu ne împărtăşeşte chei, oferindu-ne harisme. De ce nu am dărui cheile noastre şi altora? Actul împărtăşirii, al dăruirii, este dovada iubirii noastre. La naştere căpătăm prima cheie, numele, aceea a păşirii pragului intrării-în-lume, ca dovadă a iubirii ce ne-o poartă părinţii. Pentru că învăţătorii şi profesorii ne iubesc, la şcoală primim cheile înţelepciunii şi iscusinţei. În adolescenţă învăţăm să iubim cu adevărat şi dăruim în schimbul alteia, cheia sufletului persoanei iubite. Apoi învăţăm să apreciem şi să avem încredere dăruind sau acceptând ideile noastre şi ale altora. La senectute, când ştim deja ce se află dincolo de multe uşi deschise, atunci când ne pricepem cel mai bine să dăruim acelora care încă mai au de păşit multe praguri, o facem tot pentru că îi iubim.
Dacă prima condiţie pentru a avea Forţă să deschidem o uşă este împărtăşirea unor chei persoanelor, în care investim încredere, iar încrederea nu poate surveni în absenţa iubirii, atunci o a doua condiţie ar fi aceea de a alege cui şi când oferim. Dumnezeu, spunea tatăl meu, îţi dă. Cu alte cuvinte, ce Dumnezeu ne oferă, sunt chei apriorice şi necondiţionate de nimic, în afară de Iubirea ce ne-o poartă, de îndată ce ne-a creat întru chip şi asemănare. Dar nu este suficient să avem aceste chei dacă nu ştim să le folosim sau dacă pur şi simplu le ignorăm. De aceea este important să le dăruim când este momentul acelora de care ne leagă o relaţie de iubire. Dacă avem chei, ele nu deschid uşa prin simpla lor prezenţă în traista noastră. Ele trebuie stimulate, cu alte cuvinte, ele trebuie tot timpul scuturate, să ne atragă atenţia asupra existenţei lor. Uşile se deschid abia când acestea sunt folosite, dăruite celor la care ţinem foarte mult, împărtăşite celor în care avem încredere, oferite persoanelor iubite.
Am oferit chei şi voi oferi şi de acum în colo. Sunt o fire deschisă şi am capacitatea de a le oferi tuturor. Aceasta înseamnă foarte mult. Pentru mine, aţi citit deja ce înseamnă să împărtăşeşti chei, însă, la mulţi pe care îi întâlnim în viaţa noastră, acestea ar putea însemna idei pentru a deschide alte uşi. De aceea am căutat persoana cea mai potrivită căreia să-i dăruiesc o parte din ideile mele. Pentru a deschide uşa dincolo de care întâlnim o lume plină de îngeri trebuia să mă bazez pe încrederea unui partener. Aveam cheia de la uşă, aveam uşa în faţă, însă nu aveam Forţa necesară trecerii pragului. Nu ştiam în ce lume urma să intru. Aveam idee, aveam imaginaţie şi câteva cunoştinţe, însă nu aveam de unde să încep.
Îmi aduc aminte de cuvintele lui Arhimede: daţi-mi un punct de sprijin şi voi răsturna lumea. Eu nu vreau să schimb concepţiile oamenilor despre îngeri, nu vreau să înlătur nici o paradigmă teologică despre îngeri şi nici să combat vreo teză teoretică despre existenţa şi felul îngerilor. Eu nu vreau decât să văd până unde zburdă imaginaţia mea şi cât de creativă este. Contribuţia mea nu poate fi decât o consemnare undeva în catastiful cărţilor despre îngeri. Cheia mea îşi propune să deschidă uşa dincolo de care mi-am proiectat lumea în care trăiesc aceste fiinţe divine. Este vorba despre cheia care deschide cufărul, în care am pus mereu „imagini” şi „articole” despre îngerii (din dicţionar) cu care am crescut. Este cheia întrebărilor acumulate în timp despre ce sunt îngerii şi cheia de la cărţile pe care le-am citit până acum. Eu nu vreau decât să împărtăşesc această cheie.
Am început prin a întreba cine vrea această cheie şi mi-a răspuns provocării Ramona Bratu. Avea şi ea o una asemănătoare şi poate acesta era motivul determinant pentru care am încetat să adresez această întrebare şi altora. Aveam, acum mai bine de un an, două chei pentru o singură uşă. Vorba patriotului de odinioară: unde-s doi puterea creşte. Astfel, eu am deschis uşa cu cheia ei, iar ea cu cea pe care i-am dăruit-o eu. Ce am descoperit dincolo de uşă, cum am văzut noi îngerii, ce fac ei, cum arată „camera” unde locuiesc şi cum ne-am imaginat noi că ne putem raporta la îngeri, urmează să descoperiţi în paginile acestei cărţi.

Radu Vasile Chialda,
Iaşi, 28 noiembrie 2008

IMPULSUL CHEII (Ramona)

Întotdeauna mă emoţionează momentele de taină ale inimii, când se încearcă redarea unei mici fărâme de bucurie, drămuite în tăcere din tot ce înconjoară existenţa noastră umilă. De fiecare dată renasc atunci când pot îmbrăţişa în cuvinte gândurile mele zburdalnice. Fiecare înserare care mă găseşte în meditaţie adâncă în inima naturii îmi tulbură fiinţa, fiindu-mi suficient un singur îndemn, o singură lucire care să mă direcţioneze pe drumul scrisului. Poate că ce tulbură profunzimile mele aşteptă un singur impuls pentru a da naştere minunilor scrisului.
Acest impuls se înfăţişează sub forma unei chei care ascunde în spatele ei lumea îngerilor, o lume veşnică, pură, actuală şi plină de lumină. Nu îmi propun să descifrez taina existenţei îngerilor, doresc doar un joc curat printre ei, învăluită de materialul fraged al cuvântului meu simplu. Nu ştiu staţia de plecare spre lumea lor, însă călătoria a început prin desprindere de tot ce înseamnă aici înspre realitatea în care am putut să gust culoarea, cântecul şi lumina blândă a îngerilor. De-a lungul itinerariului pe tărâmul cerului am avut doi însoţitori de nădejde, primul fiind cel care mi-a sădit şi mi-a născut impulsul sufletesc ivit prin taina cuvântului: Radu Vasile Chialda, iar cel de al doilea însoţitor mi-a fost miracolul inspiraţiei divine. M-a surprins să constat imperiul inspiraţiei, care nu cunoaşte nici timp, nici locuri preferate, ci te învăluie de fiecare dată fără menajamente, pretutindeni. În aceste condiţii, cuvintele mele dedicate lumii îngerilor s-au născut în cele mai neconvenţionale locuri şi de fiecare dată ele s-au ivit când inima era gata să le primească aşa cum sunt.
Jocul îngerilor mei s-a dovedit uneori dificil şi capricios, însă de fiecare dată a existat lumina divină, din care am învăţat iubirea şi răbdarea, până când am fost provocată la un alt şi alt exerciţiu. Poate că de multe ori am fost tentată să abandonez această lume a cuvântului prin care se năşteau îngerii mei preferaţi, dar de fiecare dată cheia aruncată de partenerul meu de călătorie părea mereu şi mereu incitantă şi proaspătă. Astfel că am continuat în ciuda oricăror piedici.
Nu îmi rămâne decât să vă invit la un zbor printre îngeri, la un galop plin de seninătate şi căldură, în lumea fâlfâitului aripilor de îngeri, fiind conştienţi cu toţii că la fiecare pagină citită veţi fi întâmpinaţi de glasul şi armonia lor. Am încercat, cu un penel firav, confecţionat din aripa îngerului meu, să desenez o altă lume… Lăsaţi îngerii să vă invadeze imaginaţia!

Ramona Elena Bratu
Sibiu, 30 noiembrie 2008

  • TIMPUL NOSTRU

    Iunie 2017
    L M M M V S D
    « Feb    
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  
  • TABLA DE MATERII

  • CONTACT

    chialdabyvass@yahoo.com, 0752034585, sau trimiteţi un comentariu la oricare dintre posturile de pe blog NOI, AUTORII ACESTEI CĂRŢI, Ramona Elena Bratu şi Radu Vasile Chialda, Vă mulţumim că ne-aţi răsfoit cartea!