Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.
Amin
Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.
Amin
de Radu Vasile Chialda
Mi-am deschis o caracatiţă
Şi-am început să vând „Lucruri”
Pe internet.
Făceam comerţ cu http-uri
Şi pene din aripi
De îngeri decăzuţi.
Ce îngeri!?
Scriau de draci
Şi-n draci,
Săracii îngeri ispitiţi.
Le promiteam fanta de struguri
Şi ei se îmbătau cu vin;
Îmi rămâneau câteva pene
Din ciufulirea lor,
Pe care le vopseam
În culorile purităţii.
Aveam afacerea în sânge.
În loc de globule
Roşii şi albe,
Prin vene-mi curgeau http-uri
Ale matricei economice.
M-am conectat
Şi-am început s-anunţ:
Vând pene de îngeri decăzuţi
Pictate-n sânge
Alb şi negru
La preţuri negociabile!
de Paul Gorban
Un înger împletindu-şi aripile strigă
Spre cerul ce-i parfumează penele
Ca şi cum, şi-ar revolta credinţa,
Ca şi cum ar vrea să-şi ceară
Iar, minunea de a mai minţi femei,
Ca şi cum singurul ar fi
Intre miile de ochi cu doar
Două sprâncene… ce nu cad.
Acolo, unde toate merg spre dragoste,
Unde corbul bea lapte de cuc,
Acolo, unde copiii cu sâni şi cu barbă
Se joacă de-a îndrăgostiţii,
Chibzuieşte – aripatul alb – să treacă,
Uşor, uşor ca să nu cadă.
Dacă aş fi eu, Dumnezeu, nu aş face nimic
Să-i opresc pe copiii cu sâni şi cu barbă
Din bucuria ce sărută pene,
Pentru că iubirea lor trece moartea.
Nu m-aş mira că îngerii mei
Îşi împletesc aripile strigând ca nebunii,
I-aş lăsa să mai mintă femei
Atâta timp cât sprâncenele nu cad.